Mă duc cu gândul să pun un bilet, că nu se ştie de unde sare iepurele. Ajuns în faţă la Loto, elanul îmi e tăiat brusc de coada desfăşurată în toată splendoarea. Parcă tot cartierul s-a adunat şi face “trenuleţul”. Un domn la costum cu o servietă din piele se sfătuieşte la marginea cozii cu o tânără. O fi nepoata, dar după poziţia mâinii “bunicului”, puţin probabil. O familie cu doi copii, abia sosită, se pune în spatele meu la coadă, în timp ce tatăl îl punea pe ăla micu’ să zică şi el “două numere”.
Oamenii deja intraţi au probleme cu ieşitul. În sensul că nu se mai iese deloc de câteva minute, chiar dacă se intră. Mă încurajez singur când aud ceva mai din faţă o frază de genul: “Ce te împingi băi aşa? Eu stau aici de la zece si nu mă-mping. Ai răbdare domne.” Mă uit la ceas şi nu pare să indice mai mult de 12:00. E bine, mai am o şansă.
La ora 14:00 intru şi eu în Agenţie, strecurându-mă printre o doamnă corpolentă şi un tânăr mai bronzat, care se certau de zor pe o poşetă neagră. Sincer să fiu, cred că era a lui, că prea se asorta. În sfârşit ajuns în mulţimea de zeci de inşi, îmi trag sufletul ca într-un sanctuar. Şi totuşi, nu s-a terminat. Un căţel mă linge pe mână. Contrariat, încerc să-mi aduc aminte de când au voie animalele la Loto. Mă uit în jur şi îmi dau seama că nu e singurul. Mă liniştesc pentru a doua oară şi încerc să ajung mai în faţă, poate apuc şi eu un bilet. Slabe şanse, căci cei din faţa mea joacă “Ţară, ţară, vrem ostaşi”. Pe patru rânduri. Eh, poate mai târziu, îmi zic plin de ciudă, pot să mai aştept puţin. După o oră mă răzgândesc, părându-mi-se în acelaşi timp că rândurile “inamice” s-au îngroşat. Oricum am nevoie urgentă să merg la toaletă şi nu mai vreau să cheltui banii de întreţinere pe bilete. Vreau sa ies. Dar nu mai pot… Asta e, încă o victimă, a şasea din cele 49 de persoane din Agenţie. Am câştigat!
No comments:
Post a Comment